„Neamţul acela mic care ascunde lucrurile”

Când am  auzit prima dată această expresie, acum vreo 12 ani, am fost contrariată… ce-are neamţul cu lucrurile şi care neamţ?

Apoi m-am dumirit.. Era doar un fel de haz de necaz…

Este vorba de boala Alzheimer.

Această boală determină o degenerare a celulelor creierului, care se manifestă prin pierderea treptată a facultăţilor intelectuale , până se ajunge la demenţă (nebunie).

Prima care se pierde e memoria.  Apoi apar:

  • tulburări de vorbire – pacientul nu-şi mai aminteşte cuvintele, pierde coerenţa în exprimare;
  • dificultăţi în a executa activităţi învăţate – să se îmbrace, de exemplu,  sau să calculeze;
  • incapacitatea de a recunoaşte obiecte, lucruri, oameni;
  • stări de anxietate (teamă) pentru că nu-şi mai recunoaşte lumea sau chiar uită cine este, urmaţă de agitaţie, agresivitate;
  • halucinaţii, dispoziţie oscilantă – ba euforie, ba tristeţe;
  • pierderea controlului în satisfacerea nevoilor fiziologice (urina şi materiile fecale sunt eliminate necontrolat, uneori chiar în spaţii publice)

Cauzele sunt  greu de stabilit. Uneori apariţia bolii este considerată ca şi:

  • complicaţie a unor boli cronice ( hipertensiune, diabet, hepatite cronice toxice, colesterol crescut);
  • consecinţa unor vicii ( fumat, alcoolism) ;
  • expunerea la neurotoxine ( radiaţii, aluminiu);
  • datorată deficitului unor minerale ( sodiu) sau vitamine (acid folic, B12)
  • ulterioară unor infecţii bacteriene sau virale sau unor infestări virale;
  • determinată de o predispoziţie genetică.

Din perspectiva oferită de Valeriu Popa, cauza mentală a bolii este „O dorinţă de a părăsi planeta. Incapacitatea de a înfrunta şi accepta viaţa aşa cum e.” iar recomandarea lui era să ne schimbăm modul de gândire astfel: „Totul se petrece într-o perfectă ordine spaţiu-timp. De fiecare dată se desfăşoară acţiunea dreaptă a Divinităţii. Iert si eliberez trecutul.”

Simptomele mai sus amintite sunt interpretate de Ruediger Dahlke ca un refugiu la bătrâneţe pentru a nu mai trebui să îţi asumi responsabilităţi, o demonstraţie inconştientă de incapacitate generală. Suferinzii de această boală îşi „cedează” responsabilităţile probabil datorită suprasolicitării. Se deconectează de prezent pentru „a-şi aduce Cerul în sine” – explicaţia pentru starea de euforie care alternează cu depresia ( preocuparea de apropierea morţii).

Pentru compensarea situaţiei şi pentru evitarea încărcării familiei noastre cu povara îngrijirii unei persoane cu astfel de tulburări, acelaşi Ruediger Dahlke ne recomandă „transformarea cunoaşterii în înţelepciune şi renunţarea la aceasta ( ştiu că nu ştiu nimic)” şi înfăptuirea simplităţii copilului la nivel transpus (redeveniţi precum copiii).

De la Maria Borloveanu  ( „Leacuri mănăstireşti – Terapii pentru trup şi suflet) mai aflăm că pulberea de scorţişoară, în amestec cu ciocolată şi cafea, inhibă unele substanţe toxice cu efect nefast asupra neuronilor, în felul acesta ajutând la prevenirea şi chiar stoparea evoluţiei bolii Alzheimer.

Şi în leacurile indicate de Maria Treben găsim ceva util : infuzia cu sunătoare, coada calului şi ventrilică întârzie vârsta la care semnele acestei boli şi-ar putea face apariţia.

Trăiţi viaţa cu bucurie, cu acceptare şi veţi avea parte conştient de răsplata eforturilor voastre!

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *