Hepatita – o altă abordare (partea I)

Ficatul este cel mai mare organ nepereche din organism şi foarte important datorită multitudinii activităţilor fiziologice pe care le îndeplineşte. Prin urmare, starea sa şi nivelul eficienţei sale funcţionale au semnificaţie majoră în păstrarea sănătăţii.

descărcare

Este foarte important să identificăm din timp încă din stadiile incipiente funcţionarea deficientă a ficatului, înainte ca valorile de laborator să se modifice.

Funcţiile ficatului:

  1. Descompune şi elimină toxinele (endogene şi exogene) – perturbarea acestei funcţii duce printre altele la alergii si eczeme.
  2. Descompune şi elimina excesul de hormoni – dezechilibrul duce la tulburări de tipul: sindrom premenstrual, acnee etc.
  3. Reglează zahărul din sânge – stocheză excesul  când există şi, când este deficit de zahăr, îl va elibera pe cel  stocat restabilind echilibrul.  Dezechilibrul poate produce oboseală cronică, dorinţa de dulciuri,   cresterea in greutate si chiar diabet.
  4. Produce bilă în cantitate de 0,5-1 l pe zi, contribuind la digestia grăsimilor. Lipsa bilei provoacă creşteri ale colesterolului, hiperaciditate   gastrică, sindromul de colon iritabil, greaţă, alergii alimentare şi absorbţie   deficitară de substanţe nutritive şi vitamine liposolubile(A,D,E,K).
  5. Stochează substanţele nutritive: – vitamine (A,B12,D,E,K)  şi minerale ( fier şi cupru) . Ficatul este un organ de răscruce al căilor metabolice şi vasculare (venoase) ale organismului.

Toate aceste funcţii înseamnă viaţă, evaluare, informaţie returnată (Ruediger Dahlke). Ele pot fi afectate negativ de:

  1. Toxinele din mediul înconjurător, inhalate sau înghiţite mai mult sau mai puţin conştient (vicii alimentare – alcool, tutun, exces de dulciuri sau grăsimi),  – de aceea se impune o detoxifiere periodică, mai ales primăvara.
  2. Virusuri, bacterii, paraziţi .
  3. Emoţiile negative – emoţia principală asociată cu ficatul este mânia, furiile prea dese sau sistematic păstrate în interiorul nostru vor condensa energia în ficat, riscând să devină patologii dintre cele mai importante (ciroze, cancer, chisturi).  De fapt, acestea îl fac vulnerabil şi predispus la deteriorări datorate toxinelor şi microorganismelor.

Hepatita virală este o inflamaţie (-ită) a ficatului datorată agresiunii virusurilor. În funcţie de tulpina  care a provocat boala clasificarea convenţională este:

  1. Hepatita virală cu virus A – produsă de un enterovirus, se transmite exclusiv pe cale digestivă.  Se mai numeşte şi „boala mâinilor murdare”. Igiena precară, sursele de apă necorespunzătoare, consumul de alimente care au luat contact cu un om bolnav determină răspândirea ei.  
  2. Hepatita virală cu virus B – produsă de un adenovirus, se transmite prin transfuzii, utilizarea de instrumente medicale nesterilizate corect după ce au luat contact cu sângele unei persoane infectate, prin contact sexual, de la mama infectată la făt.
  3. Hepatita virală cu virus C  – produsă de un hepacivirus, se poate transmite în acelaşi mod ca virusul hepatitei B, numai că forma de boală este mai urâtă.

Există şi alte virusuri care por provoca boli hepatice, D, E, sunt din ce în ce mai agresive, mai periculoase.

De aceea cred că ar trebui să acordăm o foarte mare atenţie prevenirii infectării şi să acordăm o şansă şi metodelor alternative de tratament, fără a o elimina, bineînţeles, pe cea clasică.

Sănătate şi linişte sufletească vă doresc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *